O initiativa de suflet in sprijinul Campaniei IHTIS
mai 23, 2009 la 3:08 pm | Postat in Concurs, Fapte bune, IHTIS, Voluntar la 12 ani | 7 comentariiEtichete: Fapte pentru IHTIS
Desi sunt cel mai mic sustinator – voluntar IHTIS, vreau sa faptuiesc la randul meu ceva inedit, pentru a intoarce cuiva bucuria pe care am primit-o eu prin castigarea bicicletei.
Vreau sa daruiesc ceva special – realizat de mine (reproducerea pe sticla a unei iconite) – unei persoane care, fie ca este membru (adica are o dizabilitate fizica), fie voluntar sau partener IHTIS.
Tot ce trebuie sa faceti fiecare este sa lasati un comentariu aici, pe bloguletul meu, precizand prin care dintre variantele de mai jos ati ajutat Asociatia IHTIS in luna mai:
- Ati promovat Campania 350000 euro = solidaritatea a 350000 de oameni;
- Ati povestit prietenilor despre Campania IHTIS;
- Ati scris un articol, o sugestie sau o incurajare pe blogul IHTIS, la adresa: http://asociatia-ihtis.ro;
- Ati facut o donatie de 1 EUR (4 RON), in conturile:
- RO14RNCB0044002865610001 – LEI;
- RO14RNCB0044002865610002 – EURO
- RO14RNCB0044002865610003 – USD
Deschise la BCR – Agentia Dorohoi.
Cod Fiscal: 16690411
La sfarsitul lunii iulie, voi darui Iconita acelei personae care a faptuit cele mai multe dintre actiunile enumerate mai sus.
Astept cu multa nerabdare sa va citesc comentariile.
Claudiu Alexandru
Multumiri pentru darul primit
mai 23, 2009 la 11:11 am | Postat in Ganduri de copil, Lumea mea, Voluntar la 12 ani | Scrie un comentariu
As vrea Doamne sa-Ti multumesc
Pentru tot ce ai creat,
Ca visul fratelui si-al meu
Sa fie “dar din dar adevarat”.
Tu ai creat idea de la IHTIS
Si doamnei Vera viata ai dat,
Iar gandul de a da un premiu
La Adriana ai inaltat.
Numai Tu, DOAMNE, ai putut sa vii,
S-aduci atata bucurie,
La unii daruind o bicicleta
Acelor ce o asteptau de-o vesnicie!
Iti multumesc Prea Bunule IISUS,
Ca ruga mea ai ascultat,
Si ce fratiorul meu prea mult timp a visat
I-ai daruit prin ce eu am castigat.
Claudiu Alexandru
Asa a inceput totul…
mai 23, 2009 la 7:45 am | Postat in Concurs, Fapte bune, Ganduri de copil, Voluntar la 12 ani | Un comentariu
In urma cu putin timp, am inteles un nou lucru frumos in simplitatea lui: pot fi, si bine este a fi, binecuvantate si relatiile dintre oameni si nu doar persoanele ca atare! Asadar, am ajuns de la taina persoanei, la taina relatiei dintre persoane! Nu sunt sigur de afirmatia mea, dar prin binecuvantare, relatiile noastre se personalizeaza, se sfintesc, adancindu-se in Domnul! Si devin astfel relatii mantuitoare! Deseori se intampla sa-i tratam pe ceilalti ca pe niste „jucarii de colectie” personala! Iar binecuvantarea vine sa puna lucrurile in firescul lor randuit de Dumnezeu!
Spun acest lucru constient ca minunile apar zi de zi de la Bunul Dumnezeu, dar nu avem timp sa observam noi. Iata una dintre ele!
Fratele meu, Antonio, si-a dorit de copil un lucru tare mult, ei bine, parintii i-au cumparat cam tot ce isi dorea, dar acel lucru nu au reusit sa i-l cumpere 15 ani.
Intr-o zi am facut un lucru “rau”. Tata uitase calculatorul deschis, era pagina cu IHTIS, am tras cu ochiul si am aflat de un concurs cu premii!
Pentru ca nu se cerea decat sa scrii 10 cuvinte si comentariul tau intra in concurs, am scris si eu, recunosc manat de premiul ce se oferea. Ei bine, premiul era exact ce fratele meu isi dorise 15 ani, iar dorinta lui se transmisese si la mine.
Am participat la concurs… Nu eu am fost cel extras ca si castigator, biletelul purta un nume frumos – VERA – dar in urmatoarea secunda, DNA ADRIANA anunta ca premiul va fi daruit celui mai tanar participant pentru ca asa hotarase DNA VERA, in cazul in care dansa va fi castigatorul.
Am fost fericit, dar, la un moment dat, l-am observat pe tatal meu ca s-a retras in spatele unui arbore si a inceput sa planga. Atunci mi-am dat seama ca tatal meu plangea deoarece intelesese ca, ce nu reusise el sa ofere fratelui meu si mie, iata, ne oferise Tatal Ceresc adica … O BICICLETA.
Intelesese tatal meu, ca Tatal Ceresc nu ne oferise direct darul, ci prin altcineva, exact asa cum tatal nostru nu ne oferise acea bicicleta chiar daca ne facuse toate poftele!
Poate tocmai de aceea, timp de 15 ani acea bicicleta nu fusese cumparata, sa poata fi infaptuita aceasta minune! Multumesc Tatalui Ceresc, multumesc MICHI, multumesc DNEI ADRIANA SI MULTUMESC DIN SUFLET DOAMNEI VERA, prin dvs DUMNEZEU a infaptuit o minune. Acum eu, dar si fratele meu, ne plimbam fericiti cu aceasta bicicleta!
Multumescu-ti DOAMNE!
Claudiu Alexandru
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Intrări şi comentarii feeds.
